La Editura "Sapientia" a apărut de curând cartea Faptele Apostolilor: comentariu exegetic şi teologic, scrisă de Gérard Rossé și tradusă în limba română de pr. dr. Silvestru-Robert Bălan. Cartea apare în colecţia „Studii biblice”, în format 17x24, cusută și coperți cartonate, are 850 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 70 lei.

 

Gérard Rossé este profesor de teologie biblică la Universitatea „Sophia” din Loppiano (Florența, Italia). Între diferitele sale studii de exegeză se remarcă amplele comentarii la scrierile sfântului Luca: Evanghelia (1992) și Faptele Apostolilor (1998). Grație tenacității și efortului depus de pr. dr. Silvestru-Robert Bălan, sub coordonarea științifică a pr. Alois Bulai, publicul român are acum ocazia să intre în contact comentariul exegetic și teologic pe care autorul l-a dedicat Cărții Faptele Apostolilor, publicat recent la Editura Sapientia. Sperăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie tradus și comentariul la Evanghelia după sfântul Luca.

Cu aceste două ample studii, Gérard Rossé completează o grandioasă acțiune de interpretare a celor două părți ale unei opere fundamentale pe care sfântul Luca i-a dedicat-o unui creștin necunoscut, cu numele de Teofil”. Specialiștii sunt de acord că cele două cărți ale sfântului Luca trebuie ținute împreună, chiar dacă în lista canonică tradițională ele sunt separate prin introducerea între ele a Evangheliei după sfântul Ioan și chiar dacă între compunerea primei și a celei de a doua a trecut ceva timp.

Evident, Faptele Apostolilor se bucură de o importanță excepțională, mai ales pentru că se referă la istoria creștinismului de la începuturi. De fapt, multe informații referitoare la prima Biserică de la Ierusalim, la răspândirea evangheliei dincolo de Israel, la călătoriile misionare ale sfântului Paul le datorăm sfântului Luca. Acesta însă nu a făcut istoriografie cu simpla intenție de a salva de la uitare „faptele care s-au împlinit printre noi”, ci cu preocuparea teologică de a arăta că mărturia lui Isus Cristos s-a răspândit prin puterea Duhului Sfânt și că peste aceste baze „creștea cuvântul”.

De altfel, Luca a relatat istoria creștină de la începuturi privilegiind o direcție geografică precisă, și anume cea care merge de la Ierusalim spre Nord (Antiohia) și de aici se îndreaptă spre Vest, trecând prin Anatolia și Grecia, pentru a ajunge la Roma. Sunt trecute cu vederea alte direcții care merg spre Est (Mesopotamia) ori spre Sud-Vest (Egipt, Cirenaica etc.). Aceasta arată că Luca era preocupat nu de completețea istoriografică, ci de un program teologic bazat pe ideile „puterea Duhului Sfânt – mărturie” și văzut ca valid pentru toate timpurile și locurile Bisericii succesive.

Studiul Cărții Faptele Apostolilor, alături de aspectele istorice și teologice, nu poate să treacă cu vederea problemele literare pe care le pune cartea. Trebuie să ne întrebăm care au fost izvoarele de care s-a folosit Luca și ce valoare pot să aibă așa-numitele ”secțiuni noi”, unde se folosește persoana întâi plural, care, începând de la capitolul XVI, par să facă din autor un martor ocular al faptelor relatate, fără să mai vorbim despre chestiunea pusă la finalul cărții, care îl lasă pe Paul prizonier la Roma, fără să se mai informeze despre sfârșitul procesului său.

Profesorul Rossé dezbate toate aceste probleme atât în general, în introducere, cât și în particular, în cele 28 de capitole de comentariu la textul Cărții Faptele Apostolilor. Parcurgând paginile acestui comentariu remarcăm că el se impune nu atât prin amploarea sa (850 de pagini), cât mai ales prin calitatea analizelor sale. Și aceasta o putem măsura fie după minuțioasa analiză exegetică făcută pe textul original, fie după abundența informațiilor istorice, literare și bibliografice, la care putem adăuga preocuparea de a nu pierde din vedere intenția teologică a sfântului Luca.

Cartea Faptele Apostolilor: comentariu exegetic şi teologic se prezintă astfel ca un instrument de consultare de prim rang, care poate fi utilizat cu mult folos nu doar de specialiști, ci și de păstorii de suflete și de grupurile biblice. La urma urmei, acest comentariu poate îndeplini aceeași funcție pe care și-o stabilise și sfântul Luca la începutul Evangheliei sale: „ca să te convingi, preabunule Teofil, de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit” (Lc 1,4).

Dacă este adevărat că aceste cuvinte sunt valabile în special pentru Evanghelie, nu putem exclude că ele sunt bune și pentru Faptele Apostolilor, dat fiind că se adresează aceluiași personaj. În acest sens, este valabil îndemnul pe care Origene și sfântul Ambroziu îl făceau cititorilor lui Luca. Jucând pe semnificația termenului „Teofil”, care poate fi tradus fie „iubit de Dumnezeu”, fie „iubitor de Dumnezeu”, ei îi desemnează astfel pe toți creștinii, afirmând că Luca li se adresează și lor. Dar cu siguranță că și Gérard Rossé s-a gândit la ei atunci când a scris acest comentariu, identificându-se în aceasta cu sfântul Luca.

Pr. dr. Ștefan Lupu