Parintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos

Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii Parintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos, scrisa de Fabian Dobos. Cartea apare în colectia „Magistra vitae”, în formatul 13x20, are 100 pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 4 lei.

„În epoca Internetului, aparitia unei brosuri despre un preot care a iubit cartile religioase mai mult decât propria viata ar putea sa para un lucru fara sens, un esec total. Cu toate acestea, am preferat sa riscam si sa asezam pe hârtie câteva momente importante din viata si activitatea acestui mare iubitor de carti”.

Astfel se deschide noua carte aparuta la Editura „Sapientia”, „Parintele Ioan Ciuraru. Un apostol neobosit al lui Cristos”, scrisa de parintele Fabian Dobos, care încearca „sa trezeasca în cititor, pe de o parte, interesul fata de jertfa pe care înaintasul a facut-o pentru mentinerea credintei crestine în poporul român, iar, pe de alta parte, doreste sa-l propuna pe parintele Ioan Ciuraru ca model pentru toti aceia care cred si pun în practica proverbul: Ai carte, ai parte”.

În începutul cartii, PS Petru Gherghel scrie un cuvânt de omagiu catre parintele Ioan Ciuraru, amintind cele spuse la celebrarea funeraliilor acestuia din 10 aprilie 1996. În acest omagiu, se foloseste de cuvintele sfântului Paulin de Nola: „Ipse Dominus Hostia omnium sacerdotum est qui victima sui sacerdotii et sacerdos suae victimae fuit”, subliniind faptul ca în viata, opera si moartea parintelui Ciuraru s-au împlinit si verificat, într-un mod exemplar, aceeasi realitate: „parintele Ioan fiind cu adevarat preot si jertfa, preot care a celebrat zilnic jertfa mântuirii potrivit cu alegerea si misiunea primita din ziua hirotonirii, oferindu-se, în acelasi timp, pe sine însusi ca jertfa, asa cum a facut-o Marele Preot care l-a chemat si l-a uns cu Duhul sau cel Sfânt”.

În continuarea cartii, se afla biografia parintelui Ioan Ciuraru. El s-a nascut pe 13 ianuarie 1940 în satul Valea Mica, comuna Gheorghe Doja, judetul Bacau. În 1954 este admis la Scoala de Cantori din cadrul Institutului Teologic din Alba-Iulia. Dupa redeschiderea Seminarului din Iasi, în 1956, se întoarce alaturi de colegii sai în Moldova pentru a-si continua studiile teologice. La 26 iunie 1966 este sfintit preot de catre episcopul Petru Plesca. Între anii 1966 si 1969 a fost vicar la Oituz. În 1969 a fost numit paroh de Siret, unde a lucrat pâna în 1973, când a fost transferat la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iasi, ca administrator si profesor. Între anii 1977 si 1989 a fost paroh de Buzau. A lucrat ca redactor la revista „Actualitatea crestina” între anii 1989 si 1992. În perioada 1992-1994 a lucrat ca vicar parohial la Butea. În anul 1994 s-a pensionat, întorcându-se însa ca paroh de Buzau, unde a murit la 7 aprilie 1996.

Dupa biografia sa, au fost inserate marturii ale colegilor sai, dar si ale unor membri ai familiei sale, fiind caracterizat ca: „Un om deosebit” (pr. Grigore Duma), „Un preot sfânt” (pr. Anton Alecu), „Un adevarat frate” (Elena, sora mai mare a parintelui), „Un preot atipic” (pr. Claudiu Dumea), „Un om al lui Dumnezeu” (pr. Daniel Cimpu) etc.

La sfârsitul cartii se afla o anexa care cuprinde testamentul parintelui Ioan Ciuraru, precum si câteva notite ale acestuia si câteva fotografii.

„Aceste putine pagini scrise în amintirea parintelui Ioan Ciuraru doresc sa readuca în prim plan imaginea unui apostol autentic al lui Cristos”. Cartea se adreseaza tuturor celor care vor sa cunoasca mai bine istoria celor care si-au riscat viata pentru a mentine credinta în Cristos, printre care se enumera si acest preot „slujitor, jertfitor”.

„Multumesc lui Dumnezeu ca m-a chemat la existenta si mântuire, daruindu-mi harul sfintei Preotii. Îi cer iertare pentru toate pacatele. Vreau sa traiesc si sa mor ca adevarat fiu al Bisericii Catolice, pe care am iubit-o cu pasiune, chiar daca uneori am fost stângaci sau socotit dusman al ei. Acelasi lucru îl las în testament credinciosilor si, mai ales, preotilor: sa iubeasca Biserica. Iert pe toti si-i rog pe toti pe care i-am suparat sa ma ierte” (din testamentul parintelui Ciuraru).