Sfânta Liturghie cântată

   În traditia Bisericii Catolice de rit latin, cântarea sfintei Liturghii a ocupat un loc privilegiat în formele de manifestare ale cultului. Muzica gregoriana a guvernat si continua sa guverneze forma de cântare, mai ales în ceea ce priveste desfasurarea sfintei Liturghii. Daca în cadrul celorlalte parti componente ale sfintei Liturghii a patruns cu usurinta muzica polifonica de factura non-gregoriana, în ce priveste partile ce îi revin celebrantului, tiparul muzicii gregoriene îsi spune si astazi cuvântul.

  Din punct de vedere al perenitatii ei, muzica gregoriana si-a dovedit peste veacuri calitatile. Având avantajul limbii latine cu reguli metrice bine definite din punct de vedere al accentelor cuvintelor, muzica gregoriana a ramas un model al oricarei muzici culte, expusa corect din punctul de vedere al relatiei text-muzica.

  Dificultatile au aparut în momentul în care locul limbii latine a fost luat de limba poporului. Toate transformarile muzicale au întâmpinat dificultati. Acestea au fost de naturi diferite, dar toate se pot sintetiza în relatia text-muzica si potrivirea accentelor muzicale cu cele tonice ale cuvintelor. Neluarea în seama a acestor reguli de baza a dus la crearea unor forme denaturate de cântare si practicarea lor în cadrul comunitatilor pâna când acestea au devenit reguli.

  Volumul Sfânta Liturghie cântata este o carte care contine toata Liturghia în forma ei cântata: ritul începutului, prefete, rugaciuni euharistice si ritul încheierii.

Datorita faptului ca textele trebuiau sa se modeleze cât mai bine cu putinta pe muzica, am ales varianta traducerii facute de preot Ioan Ciuraru. Aplicarea acestor texte în volumul Sfânta Liturghie cântata s-a facut cu aprobarea episcopului de Iasi, Mons. Petru Gherghel.

  În elaborarea muzicala am plecat de la principiul ca muzica trebuie sa fie în slujba textului. Dificultatea principala a reprezentat-o potrivirea accentelor cuvintelor cu accentele muzicale. S-a avut în vedere si pastrarea cât mai mult cu putinta a formei de baza practicate deja, modificarile fiind facute acolo unde se cerea acest lucru.

  Grafica muzicala s-a concentrat pe o imitare a graficii gregoriene, fiind folosite simple combinari de valori muzicale diferite (patrimi si optimi), tocmai pentru a lasa libertate în desfasurarea muzicala, regula fiind accentuarea fireasca a cuvintelor, cât mai bine îmbinata cu metrica muzicii.

  Cuprinsul lucrarii se structureaza dupa varianta latineasca a Liturghierului roman, Ordo Missae in cantu, editata de catre Sacra Congregatio Pro Culto Divino din 5 iunie 1973. Partile ei componente sunt: ritualul începutului, prefete (tonuri simple si tonuri solemne), rugaciuni euharistice, ritualul Împartasaniei, ritualul încheierii.

  Lucrarea are un caracter didactic si se adreseaza, în primul rând, studentilor teologi din anii terminali. Dar lucrarea poate fi folosita în egala masura de toti cei care vor sa cânte cât mai corect o Liturghie cântata.

Florin Spatariu