Opere postume. Vol. I: – Psalmii Vieţii fără Moarte; Şoaptele Îngerilor; Poemele nemuririi

  Cartea este o surpriza placuta pentru iubitorii de literatura religioasa, întrucât contine o selectie din opera unui autor crestin fascinat de libertate, de frumos, de Absolut, cunoscut în societatea literara româneasca înca din perioada interbelica si elogiat de criticii vremii.

  Vasile Militaru s-a nascut la 19/21 septembrie 1886 în localitatea Dobreni-Câmpurelu, jud. Ilfov, si a început sa scrie de la vârsta de 15 ani, debutând publicistic în 1904 la revista „Literatura si arta româna”. Primul volum de poezii – „Strop de roua” – l-a publicat în 1919, fiind urmat de alte volume care au reunit, în special, „cugetarile în versuri” publicate în ziarul Universul între anii 1927-1930. Poezia lui Vasile Militaru satirizeaza demagogia, servilismul, ipocrizia etc.; însa de o importanta capitala este opera sa religioasa. Un prim volum de poezii remarcat este Psaltirea în versuri (1933), premiat de Academia Româna, dar opera sa de capatâi ramâne Divina Zidire, la care a lucrat peste 25 de ani (1926-1955).

  Comunismul nu l-a „uitat” nici pe el în tavalugul sau nimicitor de talente... Întrucât a refuzat sa se conformeze principiilor ideologice ale timpului, Vasile Militaru a fost arestat si a primit o pedeapsa totala de nu mai putin de 32 de ani de închisoare si 10 ani de degradare civica pentru „crima contra uneltirii sociale”. De asemenea, Securitatea i-a confiscat averea si i-a incendiat manuscrisele. Vasile Militaru, poet crestin si marturisitor al credintei, a murit la 8 iulie 1959, în detentie la penitenciarul de la Ocnele Mari.

  Prezentul volum, care poate fi privit ca un omagiu adus acestui poet, cazut într-o nedreapta uitare, a aparut prin grija domnului profesor universitar emerit N. Barbu, cu sprijinul pr. dr. Anton Despinescu si a pr. dr. Stefan Lupu. Acesta este un prim volum care reuneste trei cicluri de poezii – Psalmii Vietii fara Moarte, Soaptele Îngerilor si Poemele nemuririi –, pastrate pâna în prezent în manuscris de N. Barbu. În Cuvântul explicativ, N. Barbu prezinta odiseea acestor manuscrise pe care autorul le-a lasat amicului sau din Bucuresti Alexandru Catichi, totodata ruda a lui N. Barbu. Manuscrisele au fost pastrate în asteptarea unor vremuri mai bune, care aveau în cele din urma sa rasara si peste pamântul românesc.

  Putem observa ca mai multe poezii au fost scrise chiar în anii ’50, când iarna comunista era deja instalata. Autorul parca sfideaza cutezator timpurile, fiind încrezator în adevaratul Stapân al istoriei. Poezia lui Vasile Militaru este o strigare vibranta dupa dumnezeire, un plânset pios, nemângâiat dupa Tatal ceresc. Desi era constient de riscurile evidente la care se expunea, numai moartea a putut frânge glasul inimii sale; acel glas care dorea sa cânte frumusetea celui care se stie iubit de Dumnezeu.

  Aceasta noua aparitie editoriala a Editurii Sapientia este o invitatie calda de a intra în intimitatea spirituala a acestui poet, aruncat într-un con explicabil de umbra, dar care a realizat o adevarata opera de raspândire a mesajului evanghelic si care si-a câstigat un loc de frunte în galeria poetilor crestini români.

A. Dumitrescu