La rivelazione come possibilità fenomenologica ed effettività storica negli scritti di Jean-Luc Marion. Appunti di cristologia

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: La rivelazione come possibilità fenomenologica ed effettività storica negli scritti di Jean-Luc Marion. Appunti di cristologia, scrisă de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 238 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

Această scurtă lucrare reflectă compoziția modelului fondativ-contextual a teologiei fundamentale. Pornind de la cele două dimensiuni ale acestui model, ca știință a fundamentelor teologice și disciplină de frontieră, studiul de față conjugă cercetarea a ceea ce stă la temelia credinței creștine cu atenția acordată instanțelor culturale și filosofic-fenomenologice ale timpului prezent.

Înainte de a vorbi despre Revelație ca efectivitate istorică, Marion consideră necesar a se prezenta revelația ca posibilitate fenomenologică. Fenomenele care au loc în această lume nu sunt nevoite să se justifice în fața tribunalului rațiunii suficiente, ci pur și simplu au loc, se întâmplă. Revelația, ca fenomen, nu poate fi negată. De aceea, nu se poate nega nici posibilitatea ca anumite fenomene de Revelație să aibă loc. Marion este foarte atent la notarea grafică a termenului cheie: revelație ca posibilitate, și Revelație ca efectivitate istorică. Revelația, cu majusculă, generează profiluri revelatoare mai puternice și mai subtile decât cele pe care revelația ca intuiție de posibilitate – chiar și în nivelurile sale cele mai înalte – le-ar putea prevesti vreodată.

Revelația cristică nu e doar o chestiune fenomenologică, teologică, ci și epistemologică. Iubirea Logosului întrupat se revelează ca fiind dotată de o rațiune de a fi, de o logică internă ce face posibilă cunoașterea. Iubirea revelată în Cristos generează cunoașterea de sine dar și cunoașterea lui Dumnezeu care este descoperit ca fiind mai intim prezenței mele decât eu însumi. Iubirea generează cunoașterea alterității. Iubirea care ajunge la cunoașterea celuilalt ca persoană și chip creează comuniunea cu acea persoană. O astfel de hermeneutică a iubirii creștine prezintă o euristică agapică: nu doar că interpretează, ci și descoperă, explică, sondează realitatea.

Fenomenologia darului se manifestă în mod plenar în totala dăruire de sine cristică în Euharistie. Aici hermeneutica atinge locul ei teologic. În Euharistie, dăruirea de sine merge până la despuiere de sine. Cristos se dă pe sine și moare din iubire tocmai în noaptea în care era trădat. În învierea sa, Cristos arată că la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Învierea sa descoperă paradoxul unui fapt incredibil dar adevărat: cel mort e Viu. În El orice imposibilitate este învinsă și se manifestă în mod minunat imposibilitatea imposibilității.

Creștinii, într-un mod special, au o misiune specială în numele Cuvântului de care depind și de care sunt trimiși. Creștinii trebuie să găsească o metodă pentru a transmite într-un mod credibil datul revelat omului contemporan. Evanghelizarea constă și într-o lucrare de argumentare. Această formă a discursului le conferă creștinilor misiunea de a relua sarcina apologetică în sensul cel mai înalt posibil, acela al mărturiei vieții și al unei logicii coerente.

Pr. dr. Gabriel-Iulian Robu