Manual de filozofie sistematica. 3. Ontologie, Metafizica

Ontologia (din limba greaca: ontos, genitivul participiului trecut al verbului einai = "a fi", si logia = "învatatura despre..."), termen creat în secolul al XVII-lea de catre Rudolf Goclenius, este o disciplina filozofica, ramura fundamentala a metafizicii, al carei obiect de studiu este fiinta si existenta, si categoriile în care acestea se împart: lucruri, proprietati, procese, fapte. În literatura filozofica de limba engleza, ontologia este opusa teoriei cunoasterii, facându-se deosebirea între lucruri (sau atributele lor), asa cum sunt în sine, si felul cum ele ne apar. Metafizica (greaca meta = "dupa", phisika = "cele despre natura") este un domeniu al filozofiei a carui obiect de studiu îl constituie explicarea naturii lumii. Este studiul fiintei si fiintarii, deci al realitatii. Metafizica adreseaza gândirii întrebari de tipul "Care este natura realitatii?", "Exista Dumnezeu?" sau "Care este locul omului în Univers?" O ramura esentiala a metafizicii este ontologia, investigarea categoriilor de lucruri care exista în lume si a relatiilor dintre acestea. Metafizicianul încearca sa clarifice notiunile prin care oamenii înteleg lumea, incluzând existenta, notiunea de obiect, proprietatea, spatiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile si posibilitatea. Mult mai recent, termenul metafizica a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi fizice, neavând o conotatie ontologica academica.

  Acest manual se adreseaza nu doar studentilor de filozofie, ci si persoanelor care sunt interesate de cunoasterea filozofica, al carei scop este Dumnezeul cel viu si adevarat, unic în fiinta si întreit în persoana.