Introducere la teologia sacramentelor

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Introducere la teologia sacramentelor, scrisă de Philip J. Rosato și tradusă în limba română de pr. Iosif Martin şi pr. dr. Ştefan Lupu. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 180 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Studiul de faţă cuprinde o analiză amănunţită de teologie sacramentală care reflectă dezvoltările majore evidenţiate în acest domeniu de Conciliul al II-lea din Vatican. Scopul acestui studiu este deci limitat, întrucât ar fi imposibil în spaţiul restrâns al acestor pagini să se aprofundeze intuiţiile deja prezentate într-un mod mai vast de către alţi autori. Aici este subliniată îmbogăţirea recentă a teologiei sacramentale prin influenţa altor patru specializări: cea fundamentală, cea biblică, cea trinitară şi cea morală. Acest studiu arată prin urmare necesitatea actuală de a situa sacramentele în faţa orizontului riturilor religioase ale întregii omeniri. Doreşte să identifice originea sacramentelor nu în primul rând în cuvinte, ci mai degrabă în gesturile profetice ale lui Isus istoric. Vrea, de asemenea, să redescopere rolul esenţial al Tatălui şi al Duhului Sfânt în sacramente, care să se contrapună unei viziuni unilateral cristocentrice, şi să lumineze legătura dintre harul sacramental şi stilul de viaţă etic care trebuie să fie adoptat de creştini în societate.

Chiar dacă aceste teme sunt în sine importante şi interesante, accentuarea lor în acest studiu izvorăşte din cerinţa pastorală de a trata în teologia sacramentelor mai ales acele afirmaţii care vor putea fi aplicate unor probleme concrete pe care le întâlnesc mulţi creştini contemporani în legătură cu riturile Bisericii. Aceste probleme sunt exprimate în următoarele întrebări critice: de ce trebuie să participăm la riturile liturgice, care par să fie străine de interesele interpersonale, tehnologice şi sociale ale vieţii moderne, o suspiciune verificată la mulţi dintre cei care merg la biserică şi apoi se sustrag de la dezbaterea cu privire la posibilităţile unui viitor mai uman? Dar şi riturile înseşi, nu sunt acte pe care trebuie să le săvârşim ca să ascultăm în mod pasiv de poruncile lui Isus istoric, în timp ce dorim să fim liberi şi activi în a crea alte gesturi profetice potrivite realităţii actuale? Deoarece tindem în mod hotărât către viitor, cum putem descoperi în acelaşi timp un sens în riturile Bisericii care ne îndreaptă mai degrabă către trecut, adică la nişte lucrări ale Dumnezeului unul şi întreit deja săvârşite pentru noi în moartea şi învierea lui Isus Cristos şi în revărsarea Duhului Sfânt? În afară de aceasta, care este relevanţa harului sacramental care ar trebui să ne facă sfinţi, dacă această realitate constă pur şi simplu într-o determinare interioară a existenţei noastre sau într-un vag zălog al vieţii veşnice, în loc să ne ofere un îndemn puternic de a aborda responsabilităţile etice ale vieţii noastre?

Dată fiind redescoperirea legăturii indestructibile dintre rit şi morală, creştinii de astăzi pot să participe într-un mod mai conştient şi autentic la fiinţa şi la misiunea lui Dumnezeu unul şi întreit, adoptând un stil de viaţă sacramentală care izvorăşte din celebrarea liturgică şi întăreşte practica valorilor evangheliei în societate.

Philip J. Rosato