Catolicismul în Moldova în secolul al XVIII-lea

   Cartea în discutie este o cercetare remarcabila, întocmita dupa normele severe ale lucrarilor stiintifice. Cea mai mare parte a tezei cuprinse în carte este „construita”, cum spune autorul, pe documente „mai ales din acelea din arhiva Congregatiei De Propaganda Fide”. În acest fel, autorul si-a asigurat personalizarea muncii întreprinse.
   Domeniul acesta este unul de mare importanta, astazi, credem, mai mult ca oricând. El ne trimite la doua concepte fundamentale ale evolutiei contem­porane: toleranta si intoleranta. Si cum lumea de astazi nu poate fi conceputa fara toleranta – care asigura pacifismul –, autorul a cautat-o în trecut. A cautat-o într-un secol de mari transformari, un secol al „revolutiilor” în toate domeniile, un timp care anunta „veacul nationalitatilor”.
    Constatarea preotului Emil Dumea este una de interes general, care vizeaza profilul românului, al celui din Moldova istorica mai cu seama. Între populatia ortodoxa si cea catolica (aprox. 13.000 de suflete în secolul XVIII) din Moldova au fost „relatii bune”, chiar daca, „fiind minoritate etnica si religioasa, catolicii pastrau un puternic sens de solidaritate si unitate interna, care, din punct de vedere religios, excludea orto­docsii…”. Oamenii, indiferent de confesiune, împartaseau, ca si astazi, aceeasi viata cu aceleasi probleme si dificultati…”. Tinerii au legat prietenii si au construit familii mixte. Populatia de rit catolic din Moldova a împrumutat valori de la ortodocsi, „a adoptat multe obiceiuri religioase si laice autohtone…”. Nu este vorba, constatam noi, despre o prezentare idilica din partea autorului, ci despre reliefarea a ceea ce a constituit nota dominanta a vietii cotidiene din Moldova veacului al XVIII-lea. Aceasta nu exclude unele note si manifestari de intoleranta. Cele doua comunitati, ortodoxa si catolica, se considerau reciproc schismatice, ceea ce în mentalul medieval si premodern era o normalitate. Autorul tezei aici prezentate nu a ocolit nici problema foarte mult discutata a ceangailor din Moldova, o problema în care s-a consumat multa patima, o tema poli­tizata, ceea ce a fost nociv pentru spiritul public. Emil Dumea, fara a-si propune o rezolvare, face un popas echilibrat, sine ira et studio. Nu originea etnica a acestui grup demografic l-a preocupat prioritar, ci starea de fapt, conditia reala a acestora.

Ion Toderascu