Despre preotie în scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii Grigore din Nazianz si Ioan Gura de Aur

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Despre preoţie în scrierile sfinţilor părinţi ai Bisericii: Grigore de Nazianz şi Ioan Gură de Aur, scrisă de Lucian Dîncă. Cartea apare în colecţia „Patrologie”, formatul 14x20, are 412 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.

Sfinţii părinţi s-au remarcat în istorie ca exemple vii, trăitori ai unei vieţi de mare sfinţenie, ca oameni ale căror lucrări erau fost pătrunse de Duhul Sfânt, ca luptători eminenţi împotriva ereziilor şi ca mari apărători ai Biserici. Activitatea lor a vizat în mare măsură şi slujirea sacerdotală pe care au prezentat-o, ridicând-o la înalte culmi, în scris sau în faptă. Profunzimea acestui sacrament al Preoţiei, dar şi sentimentul nevredniciei de care erau convinși i-a determinat pe sfinții părinți să lase moștenire numeroase lucrări, tratate şi scrieri care caută să pună în atenţia cititorilor minunata slujire sacerdotală.

Pentru a aduce în actualitate această moștenire prețioasă, pr. Lucian Dîncă a publicat recent la Editura Sapientia studiul Despre preoţie în scrierile sfinților părinți ai Bisericii: Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur.

Lucrarea se deschide cu o amplă introducere, în care părintele prezintă mai întâi identitatea preotului în Vechiul Testament, ca intermediar între Dumnezeu şi om, apoi în Noul Testament, ca păstor şi ghid, şi preoţia în scrierile sfinţilor părinţi. De asemenea, prezintă câteva elemente legate de acest sacrament în gândirea lui Grigore de Nazianz şi a lui Ioan Gură de Aur, adăugând unele date biografice despre aceştia. La această introducere părintele Lucian adaugă şi o bibliografie selectivă, care poate fi de folos cititorului pentru aprofundarea vieţii şi a operelor acestor sfinţi părinţi.

După această introducere, autorul oferă traducerea în limba română a patru dintre Discursurile sfântului Grigore (I, II, III şi XX) în care se tratează despre taina sfintei Preoții. Sublimitatea acestui sacrament l-a înfricoşat atât de tare pe autor, încât a fugit după hirotonirea lui ca preot. Idealul Preoţiei, pe care o numeşte „arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”, şi obligaţiile care decurg din ea sunt foarte frumos ilustrate în aceste discursuri.

Apoi, părintele traduce tratatul sfântului Ioan Gură de Aur Despre Preoţie, apărut sub forma unui dialog între acesta şi prietenul său, Vasile cel Mare (329-379). Acest tratat, structurat în şase părţi, reprezintă o capodoperă teologică şi, deopotrivă, literară a sfântului Ioan, iar dintre toate lucrările de acest gen, aceasta este considerată opera sau tratatul clasic despre Preoţie şi slujirea preoţească. Tratatul conține nu date seci de birou, ci „condensarea unor frământări şi experienţe” din care preoţii de astăzi au poate nu atât de învăţat, cât mai ales de sorbit suflare de viaţă nouă, putere de înălţare spre culmile viziunii patristice despre Preoţie.

După acest tratat, părintele Lucian adaugă şi prima omilie a sfântului Ioan, rostită în ziua hirotonirii sale sacerdotale şi adresată episcopului Flavian şi poporului din Antiohia, în care se pot observa un stil îngrijit, comparaţii îndrăzneţe, specifice acestui mare sfânt părinte.

Recomandăm cu căldură această carte celor care sunt implicaţi în procesul de formare pentru Preoţie şi acelor lucrători care trudesc deja în secerisul Domnului, dar şi tuturor celor care doresc să ajungă la o cunoaştere mai adâncă cu privire la acest sacrament şi la importanţa lui în viaţa Bisericii şi a societaţii, aşa cum au văzut-o sfântul Grigore de Nazianz şi sfântul Ioan Gură de Aur.

Laurențiu Turbuc