Drumul omului după învățătura hasidică

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Drumul omului după învățătura hasidică, scrisă de Martin Buber și tradusă în limba română de Ovidiu-Ionuț Hușanu. Cartea apare în colecţia „Mici tratate de spiritualitate”, în format 14x20, are 50 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Această broşură, un fragment foarte scurt dintr-o conferinţă pe care Martin Buber a ţinut-o la Congresul de la Woodbrook, la Bentveld, în aprilie 1947, şi publicată pentru prima oară în anul următor la Aia da Pulvis Viarum, conţine un mesaj despre om, mai exact despre educarea omului.

Autorul trasează un adevărat itinerar pentru creşterea, maturizarea şi autenticitatea omului în şase scurte capitole, sigur, bogate în povestiri hasidice, dar care ating înţelepciunea prezentă în marea tradiţie ebraică. Omul, pentru creşterea sa şi pentru a ajunge la autenticitate, trebuie, înainte de toate, să se întoarcă la sine însuşi: Lek-leka, dar şi Leki-lak, „mergi către tine însuţi”, deci să se regăsească pe sine însuşi, să atingă propriul destin, să meargă la izvor… Cu alte cuvinte, omul trebuie să facă din viaţa sa un drum, răspunzând la întrebarea: „Unde eşti?” fără să încerce să se ascundă sau să-şi afirme neputinţa. Din această primă etapă este necesar să înţelegem că înaintea omului se află o cale specială, proprie: nicio tentativă de a imita ceea ce deja a fost străbătut – ar fi o repetare sterilă – şi nicio pretenţie ca propria cale să o excludă pe a altora: nu există o cale unică, dar este important să alegem propria cale şi a alege înseamnă chiar şi a renunţa. În lumea viitoare nu voi fi întrebat: „De ce nu ai fost ca Moise?”, ci: „De ce nu ai fost tu însuţi?” Fiecare are calea sa şi, odată aleasă, trebuie urmată cu fermitate, abandonând concepţia despre viaţă privită ca acumulare de experienţe diverse: decizia trebuie să fie puternică şi fermă, fără tributuri plătite mitului experienţelor diferite şi multiple, care produce numai diletantism. Oricare ar fi calea aleasă, dacă este propria cale şi dacă este urmată cu fidelitate şi cu perseverenţă, la sfârşit se vor cunoaşte bucuria, frumuseţea, desăvârşirea şi apoi drumul parcurs poate să se deschidă spre Dumnezeu.

Această lucrare a lui Buber nu este o cărţulie edificatoare şi de pietate, hrănită de povestiri hasidice al căror mare narator este autorul; este o lucrare educativă ce priveşte omul şi drumul său, un ecou al importantului mesaj al ebraismului adresat tuturor, deoarece priveşte condiţia omului în general. Pentru Buber, educaţia are înţelesul unei înalte discipline sau asceze: o disciplină îndreptată cu bucurie spre umanitate din iubire faţă de responsabilitatea unei sarcini a vieţii ce ne-a fost încredinţată, asupra căreia trebuie să acţionăm fără amestecuri, nici din dorinţă de putere, nici din erotism.

Aceste pagini nu ne oferă mici evadări, ci îl interpelează pe fiecare om şi îl fac să se gândească dacă viaţa sa a devenit drum.

Enzo Bianchi

Martin Buber, Drumul omului după învățătura hasidică, Iași 2017, 14x20, 50 p., ISBN 978-606-578-309-6, 10 lei.