Episcopul Anton Durcovici, o viata închinata lui Dumnezeu si Bisericii

   Înca o carte referitoare la episcopul dr. Anton Durcovici. Mai era nevoie? „Un om al lui Dumnezeu” de talia lui, „un om providential pentru Eparhia de Iasi în timpuri deosebit de grele”, cu o viata preoteasca exemplara pe parcursul a 36 de ani închinati slujirii Bisericii, în diferitele servicii care i-au fost încredintate, viata încununata cu plinatatea preotiei prin consacrarea episcopala, activitatea episcopala limitata în timp (14 luni), întrerupta brutal de agentii Securitatii, dar condensata si antrenanta, pecetluita cu suferinte cumplite în arestul Ministerului de Interne, în închisoarea Jilava si, în final, în aceea de la Sighet, raspunde pe deplin întrebarii si stradaniilor autorilor de a face cunoscuta cât mai bine personalitatea de exceptie a episcopului nostru martir.
  Ne propuseseram cu câtiva ani în urma o astfel de lucrare. Vazând ca altii ne-au luat-o înainte (Mons. Fr. Müller si pr. Eduard Ferent), ne-am marginit la cercetari parcelate, publicate în Buletinul Istoric al Departamentului de Cercetare Stiintifica din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iasi, înfiintat la 16 iulie 1999, îndeosebi în numarul al treilea, consacrat în mod special episcopului Durcovici, cu ocazia semicentenarului mortii sale martirice (10 decembrie 2001), precum si în Almanahul „Presa Buna”.
  Cartea vrea sa fie o biografie fidela. Ca atare, ne-am îndreptat atentia, în cea mai mare parte, spre izvoarele documentare, intrând în arhivele care ni le-au putut pune la dispozitie, în tara si în strainatate. Ca unul care l-am cunoscut îndeaproape pe Mons. Anton Durcovici, atât ca profesor la Bucuresti, cât si ca episcop la Iasi, recunostinta si veneratia pe care le-am avut întotdeauna fata de Preasfintia Sa ma obliga sa ma implic sârguincios în tot ceea ce se poate si trebuie sa fie adus la cunostinta generatiilor prezente si viitoare cu privire la marele nostru ierarh, a carui cauza de beatificare se afla pe rol la Sfânta Congregatie Romana pentru Declararea Sfintilor.
  În calitate de coautor la acest prim volum, consider ca este de datoria mea sa mentionez contributia substantiala a profesorului dr. Danut Dobos, neobosit cercetator de arhive, care, în cei doi ani cât a beneficiat de bursa romana, a procurat o cantitate impresionanta de documente din arhivele centrale romane, care se refera la trecutul Bisericii noastre locale. Domnia sa s-a dedicat trup si suflet cercetarii acestui trecut.

Anton Despinescu