Evanghelie şi tradiţie rabinică

   Între sursele rabinice si Noul Testament exista o indiscutabila înrudire si aceasta înrudire este subiectul lucrarii „Evanghelie si traditie rabinica” a pr. Michel Remaud, care, ca specialist în iudaism si crestinism, a analizat aceste doua religii prin prisma relatiilor dintre ele.

   Lucrarea este compusa din 14 capitole, la care se adauga un „Cuvânt înainte”, un glosar, precum si textul unei conferinte a pr. Roger Le Déaut, unul dintre pionierii cercetarii limbii si literaturii aramaico-targumice, cel caruia îi si este dedicata aceasta carte.

   În primul capitol, autorul arata cum urmeaza a fi folosite sursele iudaice pentru a întelege Noul Testament. Capitolul al II-lea, „Nici un yod nu va disparea”, are drept scop sa arate ca „clarificarea Noului Testament nu poate fi decât o consecinta directa a unui studiu dezinteresat al iudaismului, studiu care are în sine propria justificare”. Capitolul al III-lea, „Smerit si calare pe un asin” prezinta simbolismul acestui animal atât în Biblie, cât si în traditia rabinica, asociat fiind fie Egiptului, fie rascumpararii. Capitolul al IV-lea, „Orbi si schiopi” face o analiza a versetului 14 din capitolul 21 din Evanghelia dupa Matei, care ne spune ca „orbi si schiopi au venit la el în Templu si el i-a vindecat”. Capitolul al V-lea, „Profetesa si fiica a lui Asher”, analizeaza figura fiicei lui Asher, Serah, ale carei doua mentiuni în Biblie au atras atentia comentatorilor din Antichitate, autorul facând o paralela între Serah si profetesa Ana mentionata de evanghelistul Luca. Capitolul al VI-lea trateaza despre „Pronumele «Eu» interpretat ca nume propriu a lui Dumnezeu în câtiva midrashim asupra Exodului”. Capitolul al VII-lea, „Apele care urca de la sine” prezinta diferite forme ale traditiei urcarii de la sine a apelor datorita unui personaj deosebit de important. Capitolul al VIII-lea, „Era acolo o gradina” nu are drept scop sa propuna un comentariu la vreun pasaj din Evanghelie, ci „de a arata cum alaturarea traditiei iudaice si a Noului Testament poate îmbogati interpretarea unor texte cunoscute”. Capitolul al IX-lea face referinta la unele „aluzii la câteva traditii iudaice în Rom 9-11”. Capitolul al X-lea, „Apelul la tribunalele pagânilor” face un comentariu la capitolul 6 al Scrisorii întâi catre Corinteni, în care Paul le reproseaza destinatarilor de a se fi adresat tribunalelor pagâne în loc sa-si rezolve diferendele în sânul comunitatii. Miezul credintei crestine – „A înviat a treia zi, dupa Scripturi” – este analizat în capitolul al XI-lea al lucrarii. Capitolul al XII-lea, „Asa este circumcizia lui Cristos”, dupa intentia autorului „trebuie sa ne permita sa proiectam o lumina asupra a doua texte din Noul Testament”, fiind vorba, mai întâi, despre cele doua varsari de sânge care marcheaza noaptea pascala, iar mai apoi despre relatia dintre sacrificiul voluntar al lui Isaac si cele doua varsari de sânge. Sunt prezentate câteva texte rabinice despre circumcizie si cum acestea aduc o clarificare importanta asupra a doua texte pauline. Capitolul al XIII-lea, „Capul credintei”, are drept scop „de a prezenta un ansamblu de midrashim relative la credinta lui Abraham, apoi de a examina posibilitatea unei alaturari între aceste texte si un pasaj din Scrisoarea catre Evrei”. Capitolul al XIV-lea, „Lecturi iudaice si crestine ale Scripturii” arata în ce consta spiritul lecturii iudaice a Bibliei si cum lectura crestina se situeaza în continuitatea lecturii iudaice. În final, este reprodus articolul lui Roger Le Déaut, „Traditia iudaica veche si exegeza crestina primara”. Cartea se încheie cu un mic glosar care „ar trebui sa-l ajute pe profan sa depaseasca fara prea mare osteneala” obstacolul folosirii unor termeni care „vor parea putin barbari cititorilor neinitiati”.

   Chiar daca pe alocuri autorul a recurs la un limbaj cam savant, lucrarea se citeste usor si poate fi de folos nu doar specialistilor biblisti, ci si tuturor celor interesati de Biblie si misterele ei.

Petrica Ciobanu