Il problema del male negli scritti di sant’Agostino d’Ippona

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Il problema del male negli scritti di sant’Agostino d’Ippona, scrisă de pr. drd. Gabriel Hălănduţ. Cartea apare în colecția „Tratate de filosofie”, în formatul 14×20, are 56 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Se știe că omul iubește viața, că vrea să facă binele și caută o viață fericită, însă realitatea este că omul întâlnește la orice pas răul în diferitele sale forme: probleme, boli, dezastre, erori, păcate. Înainte de noi, această chestiune l-a preocupat pe sfântului Augustin de Hippona în așa măsură, încât, pe drept cuvânt, poate fi considerat filosoful și teologul problemei răului.

Existența răului este o problemă care apare mereu în cărțile sale. Simpatia inițială și mai apoi lupta împotriva maniheilor și a pelagienilor l-au condus către o soluție rațională bazată pe credința creștină. Răul nu este o substanță, așa cum considerau maniheii, dar poate fi înțeles prin analogie cu vederea întunericului. Răul depinde de imperfecțiunea creaturii sau de abuzul voinței libere de care omul se bucură necondiționat. De asemenea, nu trebuie să uităm influența filosofiei neoplatonice. Augustin s-a inspirat de la Plotin, pe care l-a reinterpretat după convertirea sa la creștinism.

Cum poate fi explicat atâta rău în omul creat de un Dumnezeu bun? De unde vine răul? Plecând de la aceste întrebări, încerc să surprind în ce fel înțelege Augustin răul în trei dintre lucrările sale: De ordine, De libero arbitrio și De civitate Dei. De fapt, în fiecare dintre aceste cărți Augustin tratează trei forme ale răului: răul metafizic, răul moral și răul social.

Cât privește metodologia, această lucrare, structurată în trei capitole, a fost construită pe două momente principale. Mai întâi am prezentat în linii mari conținutul fiecărei cărți, pentru a avea o minimă percepție a lucrurilor tratate și pentru a lua contactul cu contextul în care au fost scrise. Apoi, la lumina acestor informații, în a doua parte a fiecărui capitol, am încercat să scot în evidență elementele specifice fiecărei tip de rău: originea, natura, manifestarea, dezvoltarea și, în sfârșit, raportul cu harul divin.

Astfel, în primul capitol am încercat să depășesc teoriile maniheilor, epicurienilor și neoplatonicienilor, pentru a identifica la sfârșit răul cu nimicul. Acest lucru înseamnă delimitarea sferei metafizice a naturii rele și corelarea realității cu binele.

Plecând de la De libero arbitrio, analiza celui de-al doilea capitol privește descrierea naturii păcatului în cadrul libertății de voință. Esența răului moral va fi astfel definită în relație cu lipsa de necesitate a vinei și în descrierea naturii sale ca înclinație contrară dreptății divine. Un punct important privește problema pelagiană, adică analiza condiției umanității post-adamice și rolul harului pentru ridicarea din păcat.

În cele din urmă, elementul esențial al celui de-al treilea capitol din această cercetare privește aspectul social pe care îl ia răul, mai precis implicațiile pe care le aduce în raporturile interumane. În De civitate Dei episcopul de Hippona răspunde nu doar acuzelor păgânilor pentru distrugerea Romei, dar găsește cadrul pentru a propune principii etice obligatorii pentru viața socială.

La lumina acestor rânduri, devine clar că drumul parcurs de Augustin nu este o înălțare liniștită și progresivă spre Dumnezeu, lipsită de dificultăți sau pericole, ci un drum obositor, plin de dubii și uneori nesigur. Totuși, pentru cel care are credință și își folosește darul rațiunii, binele este mai puternic decât orice formă a răului.

Pr. drd. Gabriel Hălănduț