Imnul universului. Liturghia asupra lumii. Cristos în Materie. Puterea spirituală a Materiei. Cugetări. Text integral

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Imnul universului. Liturghia asupra lumii. Cristos în Materie. Puterea spirituală a Materiei. Cugetări. Text integral, scrisă de Pierre Teilhard de Chardin și tradusă în limba română de Andrei Adam Motyka. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 138 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Meditaţia aceasta i-a fost inspirată Părintelui Teilhard de Chardin de imposibilitatea de a celebra liturghia, în timpul unei expediţii ştiinţifice, în mijlocul deşertului Ordos. Era, se pare, de Sărbătoarea Schimbării la faţă, o sărbătoare care îi era deosebit de dragă, când a reflectat asupra strălucirii Prezenţei euharistice în Univers. Cu siguranţă, el nu confundă această prezenţă, rod al transsubstanţierii propriu-zise, cu prezenţa universală a Cuvântului. Credinţa lui în taina euharistică nu era doar înflăcărată: era pe cât de precisă, pe atât de fermă. Dar, pe bună dreptate, această credinţă era suficient de viguroasă şi de realistă pentru a-i descoperi consecinţele sau, după cum spunea el, „prelungirile” şi extensiile. Într-o vreme în care individualismul masca în mod frecvent învăţătura totală a tradiţiei catolice în acest sens – se întâmpla în acelaşi an în care fusese redactată Liturghia asupra lumii –, Teilhard scria:

„Atunci când Cristos coboară sacramental în fiecare dintre credincioşii lui, nu o face doar pentru a conversa cu ei (…). Atunci când spune, prin cuvintele preotului: „Hoc est corpus meum”, aceste cuvinte depăşesc bucata de pâine asupra căreia sunt rostite: ele fac să se nască întreg Trupul mistic. Dincolo de Ostia transsubstanţiată, acţiunea sacerdotală se extinde la întreg Cosmosul […]. Materia întreaga suportă, lent şi irezistibil, marea Consacrare”.

Deja în 1917, părintele Teilhard scria în Le Prêtre:

„Atunci când Cristos, prelungind gestul întrupării sale, coboară în pâine pentru a o înlocui, acţiunea sa nu se limitează la bucăţica materială pe care Prezenţa sa o volatilizează pentru o clipă. Ci transsubstanţierea se aureolează cu o divinizare reală, chiar dacă atenuată, a întregului Univers. Din elementul cosmic în care se inserează, Cuvântul acţionează pentru a subjuga şi a-şi asimila tot Restul”.

Se poate vedea, din aceste texte, că misterul euharistic era nu doar afirmat în substanţa sa precisă, ci pe deplin diferenţiat de efectele secundare în care se manifestă fecunditatea lui: creştere a Trupului mistic, consacrare a Cosmosului. Asemenea texte exprimă o plinătate de credinţă în care se manifestă concepţia paulină autentică şi profundă a părintelui Teilhard. El

„se arată preocupat, înainte de toate, de a conferi liturghiei sale cotidiene o funcţie cosmică şi dimensiuni planetare […]. Este de la sine înţeles că, în gândirea sa, toate acestea nu fac decât să se adauge la sensul teologic cel mai ortodox al sfintei Euharistii”.

La un an după ce a scris Liturghia asupra lumii, în Mon Univers, părintele Teilhard avea să precizeze: „Pentru a interpreta demn locul fundamental pe care Euharistia îl are în economia lumii […], cred că este necesar să acordăm un loc tot mai însemnat, în gândirea şi rugăciunea creştinilor, extensiilor reale şi fizice ale Prezenţei euharistice […].

„Aşa cum noi numim, la propriu, „corpul nostru” centrul local al iradierii noastre spirituale (…), trebuie spus că Trupul iniţial, Trupul primar al lui Cristos, este limitat la speciile pâinii şi ale vinului. Dar […] Ostia este asemănătoare unei vetre aprinse din care radiază şi se extinde flacăra sa”.

N.M. Wildiers

Doctor în teologie, curator al ediţiei Operelor

Părintelui Pierre Teilhard de Chardin