Iubirea umană în planul lui Dumnezeu. Răscumpărarea trupului şi sacramentalitatea Căsătoriei în catehezele din zilele de miercuri (1979-1984)

   Instituţia căsătoriei şi a familiei este una dintre realităţile sociale şi ecleziale greu de pătruns în plinătatea accepţiunii sale. Ea, ca realitate naturală, implică întreaga viaţă a omului, a fiecărui om, atât ca drept al său, cât şi ca posibilitate. În măreţul său plan mântuitor, Dumnezeu, prin Isus Cristos, în legea cea nouă, stabilită prin jertfa iubirii până la sacrificiul suprem, atribuie căsătoriei o dimensiune nouă, specială, salvifică, care face din ea o realitate supranaturală, înălţând-o astfel la rangul de sacrament. Acest mod original de a vedea lucrurile a fost tratat îndelung de Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea între anii 1979-1984, în cadrul Catehezelor de miercuri.

   Avem astăzi bucuria să prezentăm cititorilor de limbă română textul acestor cateheze, atât de dragi Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea şi atât de importante pentru societatea zilelor noastre, graţie efortului părintelui Felician Tiba, doctorand la Roma. Traducerea s-a făcut după ediția italiană: L’amore umano nel piano divino. La redenzione del corpo e la sacramentalità del matrimonio nelle catechesi del mercoledì (1979-1984), apărută la Roma, în anul 2009, sub coordonarea părintelui Gilfredo Marengo.

   Cartea Iubirea umană în planul lui Dumnezeu. Răscumpărarea trupului şi sacramentalitatea Căsătoriei în catehezele din zilele de miercuri (1979-1984) este împărţită în şase cicluri, însumând 129 de discursuri-cateheze, organizate după un plan sistematic, reflexiv, demn de luat în seamă. Aceste cateheze sunt ca un ecou al celebrei afirmaţii a Conciliului al II-lea din Vatican cu privire la comunitatea familială care, înrădăcinată în sacramentul Căsătoriei, arată propriul drum spre sfinţenie (Lumen gentium, 11). Unirea dintre bărbat şi femeie actualizează istoria mântuirii, care prezintă în sens mistic nunta Mântuitorului cu omenirea.

   Corpul propriu-zis al catehezelor este precedat de un înălţător cuvânt introductiv al cardinalului Stanislav Dziwisz, de o scurtă prefaţă a traducătorului, de o introducere bogată a părintelui coordonator, Gilfredo Marengo, şi de o introducere generală, realizată de părintele Carlo Caffara, care au menirea de a indica în sinteză liniile generale ale acestor cateheze, permiţând câteva reflecţii cu privire la metoda lor.

   Reflectând asupra acestor cateheze, după aproximativ treizeci de ani de când fericitul papă le-a ținut, ne dăm seama că ele sunt pe măsura marii tradiţii a Bisericii (Ambroziu, Augustin, Ioan Crisostomul etc.); sunt vechi şi, în acelaşi timp, noi. Vechi, deoarece în ele găsim toate marile teme ale antropologiei şi ale eticii teologice; sunt noi, pentru că aceste teme sunt tratate în aşa fel încât răspund foarte bine omului de astăzi.

   Recomandăm aşadar această minunată colecţie de cateheze tuturor celor care, căsătoriţi fiind, vor să-şi trăiască cu credinţă vocaţia la care i-a chemat Dumnezeu, dar şi celor care vor să descopere o cale de acces adecvată pentru înţelegerea omului în toate dimensiunile sale.

Laurenţiu Turbuc