Lumină pe drumul meu. Cuvântul lui Dumnezeu şi drumul vocaţional

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional, scrisă de Amedeo Cencini și tradusă în limba română de Ovidiu-Ionuț Hușanu. Cartea apare în colecţia "Cateheza", formatul 14x20, are 44 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

În această perioadă eclezială nesigură, nu sunt atât de multe adevăratele roade ale Conciliului; adevărate roade, în sensul de stabile şi înrădăcinate în conştiinţa credincioşilor, şi nu ca alte semne ale aşa-zisei înfloriri postconciliare, care după o creştere imediată şi neprevăzută au cunoscut mai apoi un declin rapid şi lent. Într-un fel aşa cum relatează parabola semănătorului.

Printre aceste puţine roade durabile se află, fără îndoială, recuperarea Cuvântului şi a centralităţii sale în viaţa comunităţii ecleziale şi a fiecărui creştin.

A trecut multă vreme de când Luther deplângea Cuvântul încătuşat... Astăzi suntem totuşi într-un punct critic care poate prejudicia sau consolida drumul deja făcut. Punct critic pentru că încă nu este clară, nu este suficient de evidentă şi vizibilă în fapt importanţa Cuvântului în viaţa de toate zilele a acelora care îl citesc şi proclamă (şi îl recomandă altora). La ce foloseşte cultul unei cărţi oricât de sacre, dacă nu exprimă persoane care prin Cuvânt îl întâlnesc pe Cristos viu şi Spiritul său care dă o direcţie vieţii şi viitorului, chiar schimbând proiecte precedente autogestionate? La ce foloseşte cunoaşterea biblică punctuală şi meticuloasă, măcar de-ar fi aşa, dacă Cuvântul nu devine mai întâi teofanie, apoi, şi mereu mai mult, o revelare chiar a propriului eu, în mod tainic ascuns în el şi în fiecare zi dezvăluit de el? Tocmai această experienţă, acest contact viu care cuprinde inima, mintea, simţurile externe şi interne, îl abilitează mai apoi pe un credincios să fie călăuză pentru alţi credincioşi. Astfel, Cuvântul creşte, şi împreună cu el şi credinciosul, descoperind în el propria sa identitate şi vocaţie.

Lucrarea de faţă porneşte tocmai de la această premisă. Ea reproduce, cu o anumită îmbogăţire ulterioară, conferinţa ţinută la al XVII-lea Seminar de formare pentru direcţiunea spirituală în slujba orientării vocaţionale, organizat de neobositul Centru Naţional al Vocaţiilor şi care s-a ţinut la Torreglia (Padova), între 2-5 aprilie 2002, cu următoarea temă: Însoţirea vocaţională „sub Cuvântul lui Dumnezeu”.

Plecând de la această premisă, ea încearcă să indice, în mod concret, bogăţia relaţiei credinciosului cu Cuvântul şi particularitatea vocaţională a unei astfel de relaţii.

Există o legătură naturală între vocaţie şi Cuvânt, între drumul vocaţional şi ascultarea Cuvântului: dacă vocaţia este chemare care vine de la Dumnezeu, pare logic a căuta şi a aştepta această chemare de la Cuvântul său, în dialogul cu el, şi de aceea devine indispensabilă formarea la un asemenea dialog pentru a pregăti persoana la o alegere vocaţională. O astfel de formare implică diverse aspecte, mai ales pe plan spiritual, ale raportului adevărat şi propriu, dar şi la nivel psihologic, ale rezonanţei profunde în interiorul persoanei al acestui Cuvânt. Şi tocmai sinteza sau întâlnirea celor două aspecte îmbogăţesc sau complică, depinde de punctul de vedere, problema.

Scopul reflecţiei ce urmează, aşadar, este să încerce o analiză a semnificaţiei psihodinamice şi spirituale a acestei relaţii, pentru ca apoi să definească un posibil drum vocaţional călăuzit cu adevărat de Cuvânt, făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele (Ps 118,105), mai cu seamă pentru drumul celui care îşi caută propriul viitor.

Amedeo Cencini

Amedeo Cencini, Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional, Iași 2017, 14x20, 44 p., ISBN 978-606-578-310-2, 10 lei.