Adevăr şi moralitate în spaţiul public

EDITORIAL

Wilhlem DANCĂ Ce facem cu adevărul în spaţiul public?

Toţi oamenii caută să afle adevărul. Însă, în spaţiul public, adevărul a ajuns o noţiune relativă şi poate fi interpretat după bunul plac al fiecăruia, fie spre avantajul unora, fie spre dezavantajul altora. Într-o lume în care, printre altele, se doreşte o etică fără adevăr, o metafizică fără fundamente, un creştinism fără Cristos, o sinceritate fără adevăr, o sfinţenie fără Dumnezeu, o politică fără principii, oamenii caută totuşi adevărul. Deşi mulţi oameni rătăcesc în nisipurile mişcătoare ale scepticismului mulţumindu-se cu adevăruri parţiale şi provizorii, sunt şi dintre aceia care, în dorinţa lor de a aprofunda în mod adecvat şi autentic adevărul, ajută societatea să fie deschisă pentru filozofie şi filozofare şi susţin Biserica în misiunea ei de a fi în serviciul adevărului. Revenirea la recta ratio, la raţionalitatea normală, dialogală, deschisă spre ceilalţi şi spre Altul este posibilă şi acest lucru au încercat să-l evidenţieze şi participanţii la Congresul Internaţional „Adevăr şi moralitate în spaţiul public”.

COMUNICĂRI

Î.P.S. Dr. Ioan ROBU Biserica Catolică în Europa, astăzi

Ce este cu adevărat Noua Europă şi ce valori creştine mai adăposteşte ea? Ce avantaje şi ce dezavantaje prezintă o Europă care dă senzaţia că omul se poate descurca şi fără Dumnezeu? În Europa de azi se constată un dezechilibru între posibilităţile tehnice şi forţa morală: forţa morală nu a crescut împreună cu dezvoltarea ştiinţifică, ci dimpotrivă. Dacă este necesar ca din Noua Europă să nu lipsească respectul faţă de demnitatea umană şi respectul faţă de ceea ce pentru celălalt este sacru, la fel de necesar este ca în cadrul Europei Unite să se dezvolte un dialog profund şi clar cu celelalte religii, dialog care să reflecte şi să arate tuturor adevărata natură a Bisericii.

Î.P.S. Dr. Daniel CIOBOTEA Biserica Ortodoxă în Europa, astăzi

România, aderând la Uniunea Europeană, va fi cea mai mare ţară cu majoritate ortodoxă membră a Uniunii Europene. Creştinii ortodocşi privesc spre Uniunea Europeană fie plini de incertitudine, fie plini de speranţă. Dincolo de aceste împărţiri de opinii, Bisericile creştine din România, împreună cu religia iudaică, şi-au exprimat acordul şi susţinerea lor pentru intrarea României în Uniunea Europeană. Se doreşte această intrare în speranţa că, pe lângă ceea ce va primi, România va contribui la îmbogăţirea patrimoniului spiritual şi cultural european. Lucrarea de construcţie a Europei unite se înfăţişează ca o nouă şansă şi provocare pentru a exprima fidelitatea faţă de evanghelie, iar în această exprimare Bisericile trebuie să fie împreună, trebuie să fie unite.

P.S. Petru GHERGHEL Omul de lângă noi, omul între bine şi rău

Omul este capabil să realizeze adevărate minuni ale vieţii şi ale istoriei, dar şi multe dezastre. Cine este omul: înger sau demon? Ce rol are omul în societate şi care este menirea lui? Omul poartă în sufletul său, în toată fiinţa sa, chipul lui Dumnezeu, devenind astfel capodopera şi coroana creaţiei. Referitor la natura omului, episcopul Petru Gherghel recurge la afirmaţiile părinţilor Bisericii: Irineu de Lyon, Leon cel Mare şi Toma de Aquino. Moralitatea actelor umane depinde de obiectul ales, de scopul urmărit, precum şi de împrejurările acţiunii sale. Valoarea omului zilelor noastre stă în conştiinţa sa morală. Biserica trebuie să-şi ofere toată bogăţia de valori şi învăţăminte pentru desăvârşirea omului de lângă noi.

Wilhelm DANCĂ Morala comunicării adevărului.

Dialogul dintre filozofie, teologie şi ştiinţă Lumea în care trăim suferă de o inerţie morală ce resimte influenţa a cel puţin trei crize importante: drama umanismului ateu, contestarea universalităţii şi imutabilităţii normelor morale şi separarea ştiinţei de metafizică. În această lume este necesar dialogul între filozofi, teologi şi oameni de ştiinţă, un dialog în urma căruia fiecare să rămână ceea ce a fost chemat să fie: ştiinţa – ştiinţă, religia – religie. Globalizarea, noile descoperiri ştiinţifice, neutralitatea ştiinţei, pericolul agnosticismului şi relativismul sunt doar unele dintre motivaţiile ce susţin necesitatea unui astfel de dialog. Dar comunicarea adevărului trebuie să ţină cont de exigenţele fundamentale ale fiecărei persoane umane. În sensul acesta, studiul pledează pentru noi metode de comunicare a adevărului şi urgenţa de a recupera dialogul dintre filozofe, teologie şi ştiinţă.

Edward McLEAN Adevăr şi moralitate. Adevărul este cheia integrităţii

Potrivit părintelui McLean, suntem toţi, în felul nostru propriu, căutători ai adevărului. Există multe căi către adevăr. Ştiinţa, filozofia şi teologia ne conduc departe în căutarea acelui „Adevăr” care pătrunde în inimi şi schimbă vieţile tuturor. Cuvintele „Maestrului” nu trebuie înţelese, ci trebuie ascultate. Adevărul de bază pentru lumea noastră astăzi este că suntem toţi copiii Unicului Dumnezeu. Faptul că aparţinem toţi aceleiaşi familii este cheia către Moralitate, Integritate şi Bună Conduită în familia lui Dumnezeu.

Yuriy PIDLISNYY Adevăr, valoare şi proliferarea drepturilor

Francisc Fukuyama a spus că drepturile izvorăsc direct din înţelegerea a ceea ce este omul. Naşterea proliferării drepturilor a transformat procesul politic şi noţiunea de viaţă politică. Se pare că nu mai există spaţiu rezervat pentru distincţia dintre bine şi rău, corect şi greşit. Făcând binele şi răul, corectul şi greşitul, fiind egali în drepturi, îi fac pe cei care practică binele şi răul corecţi în mod egal. Pentru identitatea omului nu contează numai istoria, ci şi căutarea a ceea ce este adevărat, autentic şi bine. Dacă societatea legalizează toate tipurile de comportamente şi practici, precum şi toate stilurile de viaţă, atunci este abolită distincţia dintre bine şi rău şi se introduce în mod automat singurul bine posibil: voinţa proprie a societăţii. Astăzi, pentru mulţi, problema adevărului este doar o problemă de gust.

Osman BILEN Etica ecologică şi relaţia sa cu adevărul

Dorinţa de a trăi într-o lume mai sănătoasă şi mai pacificată este o parte din această conştiinţă crescândă asupra problemelor ecologice cu care ne confruntăm astăzi. Conceptul de adevăr trebuie să îndeplinească cerinţele alegerilor morale pe care le facem în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Mediul înconjurător uman înseamnă atât lumea naturală, cât şi cea socială în care trăim. În Coran găsim că natura este singurul spaţiu în care trăim, dar şi teatrul activităţilor noastre morale. Natura este creată pentru a primi rezultatele bune ale activităţilor morale ale omului şi pentru a ajuta omul în eforturile sale pentru perfecţionarea morală.

Abelardo LOBATOAntropologie şi acţiune politică.

Preambul etic la politica justă Poate exista o politică „adevărată” care să slujească binelui omului şi societăţii în afara eticii? Sau, altfel spus, se poate vorbi despre o politică lipsită de etică? Prezenta comunicare încearcă să sublinieze raportul care trebuie să existe între etică şi politică: ele nu trebuie confundate, dar nici nu trebuie separate complet, ci trebuie privite ca distincte şi complementare. Pe această linie de gândire, începută de Aristotel şi continuată şi de Toma de Aquino, trebuie să se situeze gândirea şi acţiunea politică a zilelor noastre. Este necesar ca fiecare persoană, în acţiunile sale politico-etice, să evidenţieze primatul eticii în activitatea politică. Omul, fiinţă personală şi subiectul şi obiectul politicii, trebuie să-şi găsească orizontul în care, plasându-se, să se salveze de la moarte: căci după moartea lui Dumnezeu a fost declarată şi moartea omului. Pentru a se salva, fiinţa umană trebuie să se folosească de deplina sa libertate şi de toate celelalte drepturi ale sale.

George McLEAN Adevăr, bine şi moralitate În trecut, moralitatea a fost privită ca un set de interdicţii.

Pentru a urmări binele într-un mod real, este esenţial să luăm lucrurile aşa cum sunt ele. Adevărul este esenţa dreptăţii, iar dreptatea este contextul esenţial al binelui, semnul păcii în viaţa socială. Potrivit lui Kant, legat de moralitate, este o adevărată realizare să începem să apreciem rolul şi responsabilitatea omului, nu numai pentru interacţiunea sa cu realitatea, ci şi pentru clădirea ei. Asemenea unei perechi de ochelari, valorile nu creează obiectul, ci ne direcţionează atenţia asupra unui anumit fel de bine. Potrivit lui Aristotel, pentru a da sens dimensiunii practice a vieţii noastre, este necesar să identificăm binele sau valoarea către care ne direcţionăm viaţa. Adevărul moral este judecata prin care un anumit act face persoana sau societatea bună, înţelegând aici împlinirea, într-un sens autentic, a individului sau a societăţii. Libertatea morală constă în abilitatea de a ne urma conştiinţa proprie.

Gabriela BLEBEA NICOLAE O viaţă adevărată sau o propoziţie adevărată Această conferinţă, „dedicată celor care nu au trădat în timpul comunismului”, este un răspuns oferit celor ce se întreabă dacă spunerea adevărului este condiţia necesară unei vieţii adevărate. De asemenea, o altă serie de întrebări (şi răspunsuri!) străbat conferinţa: cum se face că, deşi nu spunem întotdeauna adevărul şi numai adevărul, vrem să ştim adevărul ca pe o libertate de a alege, chiar dacă alegerea presupune suferinţă, decepţie; cum se face că, deşi găsim deseori oportun moral să ascundem adevărul, îi discredităm pe cei care o fac. Răspunsul întrebărilor are la bază învăţătura sfântului Augustin, şi nu atât posibilităţile de analiză propuse de gândirea sistematizată, cum ar fi: deontologismul, contractualismul sau consecinţialismul. Străbătând învăţătura sfântului Augustin, ni se spune dacă putem sau nu minţi pentru a ne salva viaţa proprie. Dar pentru a salva viaţa aproapelui? Întregul text este împotriva viciului trădării şi pentru virtutea eroismului.

Zbigniew WENDLAND Problema obiectivităţii valorilor într-o lume pluralistă şi dialogală

Criza lumii din ziua de astăzi este, în esenţa sa, o criză a raţiunii. Decăderea raţiunii este tratată ca cel mai important simptom şi, simultan, drept cauza prăbuşirii întregii civilizaţii occidentale. A venit un timp în care trebuie să căutăm un alt tip de raţionalitate, diferit de raţionalitatea metafizică şi de raţionalitatea instrumentală, care ar putea să facă faţă mai bine la provocările actuale ale omenirii. Propunerea profesorului este de a cataloga acest nou tip de raţionalitate cu termenul de raţionalitate dialogică. Filozofii din ziua de astăzi ajung la concluzia comună că nu putem să atingem ceva precum este corespondenţa cu Absolutul sau cu realitatea aşa cum este ea. Aceasta nu înseamnă că oamenii vor trăi sau ar trebui să trăiască fără nici un concept de obiectivitate sau, mai bine zis, fără valori fundamentate în mod obiectiv.

Anton CARPINSCHI Cultura recunoaşterii şi orizonturile adevărului

După ce prezintă orizonturile adevărului şi după ce arată nevoia de comprehensiune, conferinţa subliniază că drumul spre adevărul recunoaşterii de sine şi de celalalt presupune întâlnirea permanentă a credinţei şi a raţiunii. Aflăm că la baza configurării adevărurilor comprehensive stă legătura profundă ce există între comprehensiune şi recunoaştere. Partea a treia a conferinţei se opreşte asupra omului failibil, ipostazele umanului şi adevărul comprehensiv, arătând că varietatea este cheia naturii umane, natură plastică şi maleabilă. În cele din urmă, atenţia ne este îndreptată spre o „cultură a recunoaşterii”, subliniindu-se din nou importanţa legăturii dintre adevăr şi comprehensiune. Din toate acestea, cultura recunoaşterii pare ca o sinteză culturală a unei umanităţi maturizate.

Valerius M. CIUCĂ / Paul TIBULEAC, De unde ar trebui să preia dreptul definiţia vieţii umane: din religie, morală ori din filozofia ştiinţei?

Datorită apariţiei unor noi fenomene, datorită faptului că inimaginabilul de altădată a devenit posibil, se impune astăzi definirea juridică a vieţii umane. Dar cine este cel mai îndreptăţit să dea această definiţie: preotul, filozoful, juristul sau omul de ştiinţă? Altfel spus: religia, morala sau filozofia ştiinţei vor da adevărata definiţie a vieţii umane? Întreaga conferinţă sugerează pe un ton optimist-realist necesitatea colaborării tuturor, întrucât răspunsul le revine în egală măsură şi împreună: trebuie să existe o colaborare rodnică între preot, filozof, jurist şi om de ştiinţă. Prin conlucrarea acestora, viaţa umană va trebui să-şi primească adevărata definiţie.

Lucian FARCAŞ Evaziunea morală.

Omul între etică şi factologie În acest studiu se intenţionează analiza etică a unor situaţii de abandonare a idealului etic privind adevărul în viaţa publică concretă. Într-o primă parte, cu un caracter pronunţat teoretic, este analizată condiţia omului chemat să trăiască împreună cu semenii săi. Calitatea vieţii comunitare este dată de fidelitatea oamenilor faţă de adevăr, care devine astfel fundamentul comuniunii dintre oameni. În continuare se acordă atenţie pericolului ce ameninţă mărturisirea adevărului în viaţa socială, situaţia cea mai gravă fiind discreditarea aproapelui şi, prin aceasta, periclitarea vieţii comune. Înţelegerea şi împărtăşirea adevărului trebuie să ţină cont de exigenţele biblice privind adevărul. Acestea au în vedere atât adevărul în sine cât şi importanţa mărturisirii lui pentru binele persoanei şi al comunităţii. Mai departe se analizează ce nu este şi ce este minciuna, iar aceasta din urmă este denunţată ca o formă gravă de distrugere a unei culturi ce trebuie să promoveze o pro-existenţă umană autentică. A doua parte a studiului, de natură mai practică, urmăreşte situaţiile delicate în care se poate afla omul nevoit să recurgă la minciuna din necesitate. Nu sunt uitate condiţiile în care mecanisme socio-politice practică o adevărată asuprire a adevărului şi prin aceasta o distrugere sistematică a omului şi societăţii. Se aminteşte de importanţa adevărului în formele actuale de publicitate şi propagandă, accentuând binele, dar şi răul, pe care acestea îl pot face. În cele din urmă sunt arătate situaţiile speciale în care trebuie protejat secretul profesional precum şi persoanele care îl deţin.

Isidor CHINEZ Tentaţia neîntreruptă a minciunii şi foamea de adevăr Orice valoare morală îşi are fundamentul în adevăr, pentru că binele este manifestarea adevărului. Problema adevărului şi minciunii a fost considerată de mare importanţă în viaţa omului din toate timpurile. Omul se măsoară cu adevărul. Prima minciună este simularea adevărului de către el însuşi. Omul este tentat de minciună şi acceptă tentaţia negării adevărului său ontologic. Întrucât este înzestrat cu libertate, omul este auto-posedare, încredinţat sieşi şi dispunând de sine însuşi, dar nu şi-a dăruit singur această auto-posedare, ci o datorează altuia. Dumnezeu pune în relaţie propria libertate infinită cu libertatea finită a omului. Cu prezumţia sa păcătoasă de a voi să fie ca Dumnezeu, omul a negat adevărul fiinţei sale. Pentru omul modern, persoana sa a devenit punctul de referinţă al realului. Minciuna cunoaşte astăzi o dimensiune colectivă şi publică, ce se amplifică datorită comunicaţiilor sociale.

Alois BIŞOC Misiunea Bisericii în lumea contemporană

Pentru o bună implicare a Bisericii în viaţa lumii contemporane, este necesar ca Biserica să cunoască această lume şi să ţină cont în pastoraţia sa de pluralismul socio-cultural. Un fenomen foarte complex ce caracterizează lumea contemporană este secularizarea, fenomen ambivalent ce influenţează în mod global creştinismul. Nu puţini sunt cei care, datorită procesului de secularizare, au ajuns să pună primatul omului în termeni de contrapunere şi de alternativă la primatul lui Dumnezeu. Într-un context în care problema de fond rămâne raportul între primatul omului şi admiterea existenţei lui Dumnezeu, Biserica trebuie să fie în continuare cea care îi arată omului care este planul lui Dumnezeu cu dânsul, care este scopul vieţii sale, care este rolul său în lume. Chiar dacă lumea postmodernă se consideră uneori şi postcreştină, Biserica rămâne în continuare capabilă să-i dea omului răspunsurile cele mai adecvate.

MASĂ ROTUNDĂ I

Omul între adevărul credinţei şi adevărul raţiunii

Având ca temă „Omul între adevărul credinţei şi adevărul raţiunii”, discuţiile s-au concentrat pentru început asupra „elitei”: putem schiţa un portret al elitei, al unui om care să aibă adevărul ca fundament şi tezaurul moral ca lumină? Continuând discuţia pe această idee, s-a pus şi următoarea problemă: un lider, o personalitate cât de mult trebuie să fie dispuse să se deschidă? Trebuie să fie deschise la orice şi pentru oricine sau li se cere prea mult în ziua de azi? O altă mare temă a discuţiilor a fost raportul care trebuie să existe între elite şi instituţii. Raportul persoană – instituţie este important, întrucât, fără instituţii, fără structuri, o elită, o personalitate pot să dispară. Dar, în acelaşi timp, trebuie ţinut cont şi de faptul că nu toate elitele preferă umbra instituţiilor şi, totodată, nu toate instituţiile promovează elite.

MASĂ ROTUNDĂ II

Omul între legea politică şi legea morală Direcţia în care s-a dorit această dezbatere a fost trasată de părintele Dancă prin următoarele întrebări de bază: Cum pot să dialogheze societatea civilă şi Biserica, statul (legea politică) şi Biserica (legea revelată)? Ce înseamnă dialogul cu alţii, cu noi înşine, cu Dumnezeu? Care sunt condiţiile dialogului dintre sfera publică şi sfera privată? Discuţiile s-au axat spre perspectiva auto-conservării, spre sarcina filozofilor, asupra a ceea ce înseamnă a-l înţelege pe celălalt, asupra faptului că omul din ziua de astăzi a pierdut simţul moral al binelui şi al răului, asupra dialogului dintre Biserică şi societatea civilă pe linia adevărului, asupra felului elegant în care trebuie dialogat între persoane sau instituţii. O idee interesantă este sublinierea celor trei condiţii obligatorii: de spaţiu, de timp şi deschidere spre celălalt, care sunt necesare pentru ca întâlnirea dintre cei ce dialoghează să poată avea loc.

FILE DE ARHIVĂ

RECENZII