Sacramentul Spovezii. Mesajele Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea catre Penitentiaria Apostolica

   Aceasta carte este realizata de Penitentiaria Apostolica si cuprinde 12 documente despre sacramentul Spovezii, care au fost adresate de Suveranul Pontif aceleiasi Penitentiarii Apostolice, parintilor penitentiari ai bazilicilor patriarhale din Roma si preotilor care an de an au participat la cursul despre forul intern tinut de mai sus numitul dicaster.
  Jubileul a fost împrejurarea favorabila publicarii acestui volum, deoarece, unul din beneficiile Anului Sfânt indicat de Sfântul Parinte a fost tocmai sacramentul Reconcilierii.
  În functie de problematica tratata, volumul se adreseaza în primul rând preotilor, fiindca avem aici o meditatie pontificala despre tezaurul doctrinal relativ la Spovada cu scopul de a da un impuls pastoral slujirii penitentiale. Totusi, cartea se adreseaza unui cerc mai larg de cititori, în mod deosebit celor botezati, care doresc sa se apropie în mod constient de sacramentul spovezii pentru a se lasa formati de bogatia ei inepuizabila.
  Papa vrea sa dea marturie ca preotului, care îsi ocupa cu credinta si generozitate locul sau de slujitor al Spovezii, nu-i lipsesc consolarile: consolarea de a putea întâlni direct pe fiecare credincios în parte, asa cum Isus l-a primit pe Zaheu, pe femeia sa¬mariteana, pe femeia pacatoasa; consolarea de a fi admis dincolo de pragul inimilor, consolarea de a spune un cuvânt potrivit la momentul potrivit, un cuvânt care deseori restaureaza în constiinte, prin harul sfintitor, sensibilitatea crestina.
  Firul calauzitor comun care se observa în documentele adunate între copertile volumului de fata este datoria preotilor si dreptul botezatilor de a se dedica si de a se apropia de sacramentul Pocaintei, în forma sa normala, care este aceea a spovezii individuale auriculare. Cuvintele cheie ale cartii sunt întâmpinare si adevar. Astfel, primele sapte documente magisteriale se refera mai ales la datoria, angajamentul si caritatea preotului, slujitorul sacramentului, iar cel de-al optulea se refera la penitent (fie laic, fie preot), în calitatea lui de destinatar al sacramentului. În celelalte patru documente, întâmpinarea si adevarul sunt raportate la Domnul milostiv, care, în acest sacrament, îl întâmpina pe cel pacatos si schimba inimile pentru ca sa traiasca în adevar, dar sunt raportate si la Biserica, care, din porunca divina, îl dispune pe cel pacatos si pentru el mijloceste prezenta tacuta, dar foarte reala, a lui Dumnezeu.
  Singurul punct de pornire în folosul cititorului este faptul ca reflectia Sfântului Parinte despre o tema delicata cum este spovada atinge omul în dimensiunea lui integrala, pentru ca el sa nu cedeze în fata ispitei de a se închide în sine însusi, ci, dimpo¬triva, sa i se deschida lui Dumnezeu cel îndelung în rabdare si de oameni iubitor.

W. Danca