Teologia astăzi: perspective, principii şi criterii

   A studia Sfânta Scriptură doar de dragul studiului şi a practica doar un fel de „scolastică protestantă” ar însemna să ne restrângem la un intelectualism sterp şi a nu face cinste tradiţiei gândirii creştine din secolele trecute, mai ales a marilor reformatori de după Conciliul Tridentin (1545-1563). Anii care au urmat Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965) au fost extrem de productivi pentru teologia catolică. În această perioadă s-au făcut auzite noi voci în teologie, în special cele ale laicilor şi ale femeilor; teologi din noi contexte culturale, mai ales din America Latină, Africa şi Asia; au apărut noi teme de reflecţie, cum ar fi pacea, dreptatea, eliberarea, ecologia, bioetica etc.; teme vechi au fost tratate mai în profunzime datorită unei reînnoiri a studiilor biblice, liturgice, patristice şi medievale. Teologia catolică s-a străduit să urmeze calea deschisă de Conciliu, care a voit să-şi exprime „solidaritatea, respectul şi iubirea faţă de întreaga familie umană”.

   Cu toate acestea, perioada respectivă, în ciuda avântului provocat de Conciliu, a cunoscut şi o anumită fragmentare a teologiei, aceasta confruntându-se cu provocarea de a-şi menţine identitatea. Se pune problema de a şti ceea ce caracterizează teologia catolică şi ceea ce-i conferă, în formele sale multiple şi prin aceasta, o notă clară de identitate în relaţiile sale cu lumea actuală.

   Comisia Teologică Internaţională a studiat deja diversele aspecte ale misiunii teologiei în documentele precedente, mai ales în „Unitatea credinţei şi pluralismul teologic” (1972), „Magisteriul şi teologia” (1975) etc. Documentul de faţă, Teologia astăzi: perspective, principii şi criterii, tradus în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş, încearcă să identifice trăsăturile comune distinctive ale teologiei catolice. El examinează perspectivele şi principiile de bază care sunt caracteristice pentru teologia catolică şi prezintă criteriile după care diverse şi multiple teologii pot fi recunoscute ca fiind în mod autentic catolice. De asemenea, tratează şi despre modul în care iau parte aceste diverse şi multiple teologii la misiunea Bisericii Catolice, care este aceea de a proclama vestea cea bună oamenilor din toate naţiunile.

   Documentul este structurat în trei capitole, precedate de o scurtă Notă preliminară şi de o Introducere, în care se prezintă contextul şi scopul apariţiei acestei „intervenţii magisteriale”. Capitolul I subliniază faptul că teologia este catolică în pluralitatea bogată a expresiilor sale, a actorilor săi, a ideilor şi a contextelor sale, fiind, prin urmare, o teologie care pleacă, la nivel fundamental, de la o ascultare atentă a cuvântului lui Dumnezeu. În Capitolul al II-lea se menţionează o altă exigenţă a teologiei, aceea de a rămâne în comuniune, în interiorul Bisericii, aceasta fiind locul ei propriu şi obiectul cercetării ei. Capitolul al III-lea prezintă aspectele esenţiale ale teologiei ca activitate umană raţională, aceasta având o poziţie autentică şi de neînlocuit în cadrul oricărei cercetări intelectuale. Documentul se încheie cu o scurtă concluzie.

   Recomandăm acest document tuturor celor care doresc să ducă mai departe cercetarea teologică, care în fond este studiul misterului lui Dumnezeu revelat în Cristos, aşa cum sfântul Paul, Apostolul neamurilor, nu doar a învăţat, ci a şi dat exemplu în acest sens: „Iar celui care poate să facă toate mai presus decât putem noi să cerem sau să gândim, lui să-i fie glorie în Biserică şi în Cristos” (Ef 3,20-21).

Laurenţiu Turbuc