Teologie şi retractare

   Cine este Vlad Mihai Niculescu, ne spune domnul Virgil Nemoianu în pre­fata cartii: „Extrem de bine pregatit, cu studii la Bucuresti, Viena, Washing­ton, versat în literatura si arta, adâncit în domeniul pe care cândva îl numeam «bizantinologie» (Early Christian Studies spun americanii de azi, mai practic si mai corect), dar, în acelasi timp, tot mai pasionat de figurile filozofiei moderne si contemporane, Niculescu este nu numai pe cale de a deveni unul dintre principalii gânditori tineri din România, ci chiar este, înca de pe acum, cum dovedeste volumul sau de debut, o figura interesanta si de valoare”.

   Cartea de fata a domnului Vlad Niculescu pare, la prima vedere, o culegere de eseuri si articole separate. O lectura atenta dovedeste însa ca exista aici elemente de unitate si coerenta dintre cele mai semni­ficative si viguroase.

   Astfel, în prima parte a cartii, intitulata sugestiv „Traseul mistagogic, de la slujirea misionara la înrudirea cu Dumnezeu”, autorul a grupat o serie de eseuri care au ca tema: „Socrate si originea misionara a filozo­fiei”, „Traseul ascensiunii spirituale a adevaratului gnostic în teologia lui Clement de Alexan­dria”, „Eros si omonimie în teologia lui Origene”, „Hermeneutica ascetica a distantei dintre Dumnezeu si om în teologia lui Evagriu Ponticul”, „Înrudirea cu Dumnezeu ca principiu constitutiv al ierarhiilor în teologia lui Dionisiu Areopagitul”. 

   În partea a doua, „Persoane teologice în diferend si întâlnire”, sunt prezen­tate urmatoarele articole: „Diferenta henologica în Enneadele lui Plotin”, „Persoana problematica”, „Doctrina trinitara a teologilor capadocieni, Pentru un personalism altfel decât ontologic”, „Unu si acelasi. Identitatea personala ca operator teo-dramatic în cristologia lui Ciril de Alexandria”.

   Partea a treia, „Teologie si retractare”, de unde vine si titlul cartii, repre­zinta un fel de concluzie a muncii de pâna acum a autorului. Martu­riseste domnul Niculescu: „Teologie si retractare este încheierea unei carti, dar, mai ales, o încheiere în drumul meu intelectual. O încheiere care nu desavârseste; e vorba, mai degraba, de un sfârsit prin satu­ratie, de atingerea unei limite subiective. De aici si ideea de retractare: satietatea creeaza nevoia de retragere, de îndepartare de obiectul dorintei, de revizuire a unor pozitii pentru a te face disponibil pentru alte experiente. În asta e implicata, în mod subtil, si con­stiinta esecului unui atasament în care sperai sa mobilizezi energii inepui­zabile, dar care pâna la urma s-au dovedit a fi limitate. Cam astfel simt si eu în ce priveste continutul eseurilor din volumul de fata, eseuri ce acopera în mare activitatea mea scolastica din ultimii zece ani”.

   Despre valoarea acestor studii prezentate de domnul Niculescu în cartea Teologie si retractare ne vorbeste tot domnul Virgil Nemoianu: „Ne aflam, am convingerea, în fata unuia dintre gânditorii cu adevarat seriosi ai generatiei tinere, în fata unuia dintre cei care vor plasmui în viitor modurile de gândire si însasi imaginatia morala a culturii române”.

Stefan Lupu