Via Lucis – Calea luminii. O rugăciune a comunităţii creştine pentru timpul pascal

   Dupa ce în timpul Postului Mare, Biserica a fost invitata sa parcurga, statiune dupa statiune, Drumul crucii lui Cristos de la condamnare pâna la înmormântare, în timpul pascal Biserica este invitata sa parcurga Calea luminii, adica paisprezece statiuni din viata lui Cristos de la învierea lui glorioasa din morti si pâna la trimiterea Duhului Sfânt. În acest scop, Editura „Sapientia” vine cu o noua aparitie editoriala în materie de rugaciune, si anume „Via lucis – Calea luminii”.

   Cele paisprezece statiuni ale Caii luminii sunt:

I – Învierea lui Isus;

II – Ucenicii gasesc mormântul gol;

III – Isus înviat se arata Mariei Magdalena;

IV – Isus înviat pe drum cu ucenicii de la Emaus;

V – Isus se manifesta la Emaus la frângerea pâinii;

VI – Isus înviat le apare ucenicilor;

VII – Isus înviat le da apostolilor puterea de a ierta pacatele;

VIII – Isus înviat întareste credinta lui Toma;

IX – Isus înviat apare apostolilor lânga Marea Tiberiadei;

X – Isus înviat îi confera primatul lui Petru;

XI – Isus înviat le încredinteaza apostolilor misiunea de a predica evanghelia;

XII – Isus înviat se înalta la cer;

XIII – Apostolii împreuna cu Maria îl asteapta în Cenacol pe Duhul Sfânt;

XIV – Isus Înviat îl trimite pe Duhul Sfânt.

   Dupa cum se subliniaza în nota de la începutul cartii, Calea luminii poate fi parcursa urmând fie forma lunga, acolo unde timpul o permite, fie forma scurta. La fel, sunt indicate si modalitatile de parcurgere a Caii luminii.

   Valoarea Caii luminii este evidentiata de documentul Congregatiei pentru Cultul Divin si Disciplina Sacramentelor care reprezinta introducerea la cartea de rugaciune nou aparuta: „Via lucis (Calea luminii) poate sa devina, de asemenea, o metoda foarte buna de traire a credintei, deoarece, asa cum se spune, «per crucem ad lucem – prin cruce, la lumina». Într-adevar, cu metafora drumului, Via lucis (Calea luminii) conduce de la constatarea realitatii durerii care, în planul lui Dumnezeu, nu constituie punctul final al vietii, la speranta ajungerii la adevaratul scop al omului: eliberarea, bucuria, pacea, care sunt valori prin excelenta pascale. Via lucis (Calea luminii), în sfârsit, într-o societate care adesea poarta pecetea «culturii mortii», cu formele ei de neliniste si distrugere, este un stimulent pentru a instaura o «cultura a vietii», adica o cultura deschisa la asteptarea sperantei si la certitudinile credintei”.

Petru Ciobanu