Dogmatica catolica. Vol. I: Fundamentele dogmei

Publicarea în limba româna a Dogmaticii catolice a cardinalului Leo Scheffczyk si a profesorului Anton Ziegenaus este o contributie valoroasa la dezvoltarea literaturii teologice din România. Putem aminti, în continuare, câteva motive în sprijinul acestei afirmatii.

În primul rând, nu s-a publicat pâna acum în româneste o lucrare de o asemenea întindere în acest domeniu, cea mai ampla ramânând, pâna în prezent, Teologia dogmatica ortodoxa în trei volume a parintelui Dumitru Staniloae, aparuta acum mai bine de 30 de ani. Este un eveniment si publicarea recenta în româneste a monumentalei lucrari, în 14 volume, a marelui teolog protestant elvetian Karl Barth, Dogmatica Bisericii, (deocamdata, în editia prescurtata, într-un singur volum, a lui H. Gollwitzer).

De altfel, o lucrare de dogmatica în mai multe volume este si pe alte meleaguri un eveniment rar. În acelasi timp, trebuie sa remarcam faptul ca, desi în limba româna se publica o bogata literatura religioasa, o foarte mica parte a acesteia este dedicata teologiei sistematice.

În al doilea rând, este vorba de una dintre putinele dogmatici – astazi – care urmeaza împartirea traditionala a acestei discipline teologice. Succesiunea diferitelor tratate o urmeaza pe cea a articolelor din Crez si, de altfel, pe cea a evenimentelor din economia mântuirii: „Cred în Dumnezeu... Creatorul... si în Isus Cristos... care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mântuire... s-a nascut din Maria Fecioara... Cred în Duhul Sfânt, Sfânta Biserica Catolica... învierea mortilor si viata vesnica”. Astfel, lucrarea de fata cuprinde, în diferitele ei volume, Introducerea în dogmatica, Tratatul despre Dumnezeu Unul si Întreit, cel despre Creatie, Cristologie, Mariologie, Învatatura despre har, Ecleziologie si Teologie sacramentara, Escatologie.

Este adevarat ca unele domenii ale dogmaticii sunt reprezentate la noi prin publicatii, si anume despre Dumnezeu Treime, Cristologie, Mariologie, Ecleziologie, Sacramente si Escatologie. Lucrari din alte ramuri sunt însa greu sau chiar imposibil de gasit în româneste, de pilda, tratate de teologia Creatiei si de Haritologie; unele dintre lucrarile de Escatologie existente în librarii sunt adesea mai curând ezoterice decât teologice. Lucrarea de fata prezinta, în schimb, într-un sistem închegat, toate partile dogmaticii, inclusiv cele mai putin abordate în zilele noastre.

În al treilea rând, este vorba de o lucrare echilibrata, întemeiata pe datele Sfintei Scripturi, pe învatatura Parintilor Bisericii, pe traditia teologica medievala, intrând în dialog si cu tendintele teologice, uneori provocatoare, ale epocii moderne si contemporane.

Originalitatea reflectiei teologice a acestei Dogmatici consta, asadar, în prezentarea senina, echilibrata, a datelor credintei, într-un sistem coerent, crescut organic pe arborele Scripturii, al Parintilor, al Traditiei si magisteriului.

Titlul acestei opere, ca si structura si continutul ei, arata limpede ca avem în fata o dogmatica bine înradacinata în traditia catolica; totusi, lucrarea va fi desigur utila si teologilor, studentilor si altor persoane interesate, nu numai catolice, ci si de alte confesiuni crestine, precum si tuturor celor interesati – din diferite puncte de vedere – de teologia crestina. Dogmatica de fata intra în dialog si cu diferitele curente filosofice moderne si contemporane, nu numai cu cele apropiate de solutia crestina, ci si cu cele care i se opun. Într-o lume si într-o perioada în care pluralitatea de pareri ar putea duce la dizolvarea convingerilor de credinta într-un vag subiectivism religios, aceasta lucrare prezinta limpede – poate chiar ca o provocare – dogma ca adevar divin obiectiv, ca un punct de referinta indispensabil pentru viata omului si cunoasterea acestuia.

Scheffczyk utilizeaza un vocabular foarte bogat, scriind într-o frumoasa germana „de moda veche”, în care îsi au locul, însa, numeroase neologisme, ce aduc, la nevoie, nuante în plus fata de termenii traditionali, precum si numerosi termeni creati ad hoc. Am încercat sa redam, pe cât posibil, în traducere, jocul acestor nuante: limba româna are, ca si germana, posibilitatea de alegere între termeni traditionali si neologisme (de pilda „traditie” / „predanie” pentru „Tradition” / „Überlieferung” etc.); cuvintele compuse create de autor au fost redate analitic sau, dupa caz, utilizând un procedeu similar. De regula, contextul permite întelegerea termenului nou creat si a motivatiei introducerii lui.

Pe lânga contributia nemijlocita adusa de aceasta lucrare, ne-am putea gândi, în plus, si la o înrâurire indirecta, sperând ca publicarea acestei traduceri din limba germana sa devina si un îndemn la îmbogatirea atât de necesara a teologiei dogmatice de expresie româneasca.

Dr. Wilhelm Tauwinkl