Un barbat, o femeie si dragostea. Curs complet pentru logodnici

Aceasta carte a fost redactata cu scopul precis de a oferi un ajutor modern, valid si complet logodnicilor din comunitatile noastre, care se pregatesc sa faca din viitoarea lor viata de casatorie o adevarata marturie a dragostei crestine în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Pentru ca textul sa fie folosit în mod valid în întâlnirile catehetice, precizam ca întregul material a fost împartit în patru centre de interes fundamental. Fiecare parte este dezvoltata în doua sau mai multe capitole. Fiecare capitol are o schema „fixa”, astfel alcatuita încât sa ofere o autentica revizuire a vietii, unde „a vedea, a judeca si a actiona” formeaza un tot organic dezvoltat în felul urmator. Mai întâi, „a vedea”. O scurta referinta la problema ce va fi analizata (I) si apoi un fapt, o întâmplare din viata de fiecare zi, pozitiva sau negativa (II), care are menirea de a demonstra cum se pune problema în realitatea de fiecare zi; poate si chiar numai la nivel personal...; poate fi folosit si pentru „a rupe gheata” si a pune întrebarile: „Ce parere aveti despre aceasta întâmplare? Cum o judecati?”

  În al doilea rând, „a judeca”. Aici apare dialogul (III); este, poate, momentul cel mai important al întâlnirii; poate fi de ajutor pentru a întelege cum îl considera logodnicii, care este „situatia lor interioara”, pentru a insera mai eficace cuvântul lui Dumnezeu în „contextul existential” ce se are în fata. Pentru cel ce prezideaza întâlnirea (fie ca e vorba de preot, medic sau psiholog etc.), va fi bine sa se aminteasca faptul ca dialogul „este o cautare comuna si frateasca a adevarului” si, de aceea: a) implica un raport de corectitudine, de stima, de simpatie, de bunatate, de dragoste; cautarea avantajului celuilalt; b) exclude condamnarea apriorica, polemica ofensiva si obisnuita, vanitatea unei conversatii inutile, „placerea” de a-l doborî pe celalalt, „triumfalismul” adevarului; c) nu urmareste doar vorbirea (ca între prieteni) sau discutia (ca între adversari), ci d) tinde sa caute împreuna adevarul si sa construiasca împreuna personalitatea interlocutorilor.

  Forma este stilul direct, personal: se adreseaza întotdeauna unui „voi”: „Voi ce credeti”, „Care este parerea voastra în legatura cu aceasta? Cum v-ati fi comportat?”

Practic, se poate proceda astfel:

– daca grupul este restrâns (10/15 persoane):
1. se aleg de comun acord una sau mai multe întrebari considerate deosebit de interesante;
2. întrebarea va fi pusa personal fiecaruia dintre cei de fata;
3. raspunsurile si fiecare interventie – chiar daca sunt în contrast cu ideile animatorului – nu vor fi respinse îndata, nici întrerupte, doar daca sunt prea lungi sau în afara problemei;
4. trebuie sa se evite interventiile contrare imediate sau replicile si altercatiile;
5. cei prezenti trebuie sa fie obisnuiti cu ascultarea, cu respectul, cu adevarata democratie;
6. trebuie sa fie obisnuiti cu ordinea: sa se intervina la timpul potrivit, respectându-se mâna „ridicata”!

  Daca grupul e mai numeros, în loc de a adresa întrebarea tuturor, vor fi invitati logodnicii sa ia liber cuvântul, tinând cont întotdeauna de normele de mai sus.

  Toate aspectele pozitive si negative ale diferitelor interventii vor fi sintetizate de animator si confruntate cu ideile si punctele fundamentale ale textului (se pot indica paginile de aprofundat, se pot citi împreuna câteva fragmente, se pot face referinte la faptele citate, la fotografii, la rugaciuni, la idei sintetice finale etc.). Urmeaza ideile fundamentale (IV), care indica structura ideologica ce ghideaza desfasurarea fiecarui capitol.

  În al treilea rând, „a actiona”. Pentru o revizuire a vietii, a) ideile dobândite (o scurta sinteza a lectiei); b) ideile de pus în practica (pentru o comportare mai buna); c) rugaciune finala (în ton cu argumentul tratat).

Autorii